Caderea parului si boala ascunsa
Caderea parului (alopecia, calvitia) este un fenomen a carui frecventa creste progresiv cu varsta si poate debuta inca de la 18 ani. “Daca la varsta de 30 ani afectiunea e prezenta la 1 din 3 barbati, spre 50 de ani aproximativ 50% dintre ei prezinta semne de calvitie. Femeile sunt afectate intr-un procent mult mai redus (2-3%), insa utilizarea manevrelor agresive de colorare si coafare repetata a parului conduce la modificari ingrijoratoare, progresiv cu varsta. Pe langa mostenirea genetica, acest proces a generat de multe ori o serie de modificari hormonale sau afectiuni subiacente, precum si de anumite terapii cu consecinte asupra starii de sanatate a parului.
Alopecia androgenogenetica, cel mai comun tip de pierdere difuza a
parului scalpului, afecteaza in grade variate 80% dintre barbatii si 60%
dintre femeile ajunse la varsta de 60 ani. Alopecia indusa de hormonii
androgeni la femeie are drept cauza modificarile endocrine. Sursa
acestor hormoni o reprezinta ovarul polichistic, posibile tumori,
modificari ale secretiei suprarenalei", spune medicul dermatolog Oana
Spanu pentru Gandul. Pierderea brusca a parului apare in boli
tiroidiene, deficient de fier, carente seleniu, zinc, magneziu, vitamine
complex B datorate dietelor.
Dermatita seboreica a scalpului, infectiile cu fungi, psoriazisul
si orice alte inflamatii ale pielii capului pot conduce la o pierdere
difuza si reversibila a parului. “Alopecia nu se refera numai la
pierderea podoabei capilare, sunt multiple afectiuni in care pacientii
se confrunta cu reducerea pilozitatii pe toata suprafata corpului
(barba, sprancene, gene, regiunea axilara, membre). Exista o serie de
afectiuni dermatologice, endocrinologice in care se pierde parul numai
pe portiuni strict delimitate . Aceasta piedere poate fi reversibila,
asociata adesea bolilor autoimune (vitiligo, diabet etc) dar si o
consecinta a unui stres fizic sau emotional puternic”.
Pierderea ireversibila a parului presupune deteriorarea permanenta
a foliculului (radacina), cu consecinte psihice si estetice extrem de
importante. “Pacientii cu afectiuni de tipul lupus eritematos, tumori,
infectii bacteriene sau fungice se pot confrunta cu astfel de pirderi
permanente. Pe langa examinarea clinica, dozari hormonale,
investigatiile tintite pentru afectiunile prezentate anterior, in
cazurile speciale sunt utile in scop diagnostic: biopsia cutanata,
trichograma sau fototrichograma. Indiferent de tipul sau momentul
debutului caderii parului, este de preferat sa se efectueze o evaluare
completa a starii de sanatate, sub control de specialitate. Asadar,
caderea parului este o afectiune serioasa, uneori severa, trebuie
evaluata si tratata de catre medic, leacurile ‘’minune’’ fiind
inexistente.
In lipsa unor afectiuni, tratamentul se poate efectua local cu
solutii cu minoxidil sau aminexil in concentratii diferite, in functie
de gradul de pierdere a parului. Acest tratament se efectueaza pe
perioade lungi de timp (minimum 6 luni), necesita rabdare, deoarece
efectul nu este imediat vizibil (foliculul are nevoie de timp pentru a
genera un nou fir). O alta optiune terapeutica este transplantul de par
si aplicarea ulterioara de minoxidil".
